Casa celor o mie de oglinzi

Cu mult timp in urma, intr-un satuc, se gasea un loc cunoscut drept “Casa celor o mie de oglinzi”.

Un catelus, vesel din fire, afland de acest loc, s-a hotarat sa-l

viziteze. Cand a ajuns, a sarit fericit pe scari si a intrat in casa.

S-a uitat pe hol cu urechiusele ridicate si dand din coada. Spre marea

sa surpriza, s-a trezit privind la alti o mie de catelusi fericiti,

care dadeau din coada ca si el. A zambit, si a primit inapoi o mie de

zâmbete, la fel de calde si de prietenoase. Când a plecat, s-a gândit: “Este un loc minunat. Ma voi întoarce sÄ�-l vizitez!”

In acelasi sat, alt caine, care nu era la fel de fericit ca si primul,

s-a hotarat si el sa viziteze casa. A urcat cu greu scarile, cu coada

intre picioare si capul lasat. Cand a vazut o mie de caini neprietenosi

uitandu-se la el, s-a speriat si s-a zbarlit maraind. Cand ceilati o

mie de caini au inceput si ei sa maraie, a fugit speriat. O data iesit

afara, s-a gandit: “E un loc ingrozitor, nu ma mai intorc acolo

niciodata”.

Depinde de noi cum privim lucrurile din jurul nostru si in general primim inapoi tocmai ceea ce oferim.

Invata de la toate…

Invata de la ape sa ai statornic drum;

Invata de la flacari ca totu-i numai scrum;

Invata de la umbra sa taci si sa veghezi;

Invata de la stanca cum neclintit sa crezi;

Invata de la soare cum trebuie sa apui;

Invata de la piatra cat trebuie sa spui;

Invata de la vantul ce-adie pe poteci

Cum trebuie prin lume de linistit sa treci;

Invata de la toate, caci toate-ti sunt surori

Cum treci frumos prin viata, cum poti frumos sa mori. Invata de la vierme ca nimeni nu-i uitat;

Invata de la nufar sa fii mereu curat;

Invata de la flacari ce-avem de ars in noi;

Invata de la apa sa nu dai inapoi;

Invata de la umbra sa fii smeit ca ea;

Invata de la stanca sa-nduri furtuna grea;

Invata de la soare ca vremea sa-ti cunosti;

Invata de la stele c-n cer sunt multe osti. Invata de la greier, cand singur esti, sa canti;

Invata de la luna sa nu te inspaimanti;

Invata de la vulturi cand umerii ti-s grei,

Si du-te la furnica si vezi povara ei;

Invata de la floare sa fii gingas ca ea

Invata de la miel sa ai blandetea sa

Invata de la pasari sa fii mai mult in zbor;

Invata de la toate ca totu-i trecator;

Ia seama, fiu al jetfei prin lumea-n care treci

Sa-nveti din tot ce piere cum sa traiesti in veci… “

Doi prieteni

Doi prieteni traversau desertul.
Intr-un anume moment al zilei s-au certat iar unul dintre prieteni l-a lovit peste fata pe celalalt.
Cel care a fost lovit peste fata, fara a spune vreun cuvant, scrie pe nisip:
« ASTAZI, CEL MAI BUN PRIETEN AL MEU M-A LOVIT PESTE FATA »
Ei isi urmeaza drumul pana ce gasesc o oaza si se hotarasc sa faca o baie.
Cel care a fost lovit peste fata, se impotmoleste in nisip miscator dar prietenul sau il salveaza.
Dupa ce ajunge la mal teafar si nevatamat, el scrijeleste intr-o piatra:
« ASTAZI, CEL MAI BUN PRIETEN AL MEU MI-A SALVAT VIATA. »
Cel care si-a lovit si salvat cel mai bun prieten il intreaba: «  Dupa ce te-am lovit, tu ai scris pe nisip iar acum, ai scris pe o piatra, de ce? »
Prietenul sau ii raspunde:
«  atunci cand cineva te raneste va trebui ca tu sa-l scrii pe nisip astfel incat vantul sa-l stearga din memoria ta, dar atunci cand cineva face ceva bun pentru tine, tu trebuie sa-l scrii in piatra astfel incat vantul sa nu-l poata sterge in veci.»
INVATA SA-TI SCRII RANILE PE NISIP SI…SA-TI GRAVEZI RECUNOSTINTA IN PIATRA.

O gustare cu Dumnezeu

A fost odata un baietel care a dorit foarte mult sa-L intalneasca pe Dumnezeu si s-a gandit intr-o zi sa porneasca in cautarea Lui. Stia foarte bine ca nu o sa fie o simpla plimbare, asa ca, inainte de a porni, si-a umplut bine, bine ghiozdanul cu dulciuri si cu multe sticlute cu apa, sa-si mai potoleasca foamea si setea, din cand in cand.

Cand a fost la cateva strazi departare de casa lui, a zarit un parc mare si umbros si s-a gandit sa-si traga putin sufletul, inainte de a porni iar la drum. S-a asezat pe o banca langa un batran amarat, care se uita atat de plictisit la porumbeii ce scormoneau si ei asfaltul, in speranta ca vor mai gasi cate ceva de-ale gurii.

Baietelul si-a pus ghiozdanul in brate si a scos din el o sticluta de apa si, cand sa bea, a fost intrerupt de privirea batranului, care se uita la el cu o foame de parca voia sa-l manance. Facandu-i-se mila, baiatul i-a oferit acestuia cateva dulciuri, iar drept rasplata batranul i-a oferit un zambet.

Atat de incredibil si de radiant a fost zambetul batranului, incat baietelul i-a oferit si o sticluta cu apa, doar, doar va mai primi inca un zambet atat de frumos. Fara nici o ezitare si fara nici o retinere, batranul i-a mai zambit inca o data copilului.

Toata dupa-amiaza au stat acolo pe banca, mancand si band, fara sa-si adreseze vreun cuvant. Pe cand se innopta, baiatul simti ca e obosit si se hotari sa o ia catre casa, cu gandul ca isi va continua calatoria in urmatoarea zi. Nici nu apuca bine sa faca cativa pasi, ca se intoarce sa-l imbratiseze pe colegul sau de banca. Batranul, surprins de fapta copilului, i-a oferi in schimb cel mai frumos zambet pe care l-a vazut copilul in acea zi.

Ajuns acasa, mama baiatului l-a intampinat. Surprinsa de expresia plina de fericire a copilului ei, nu se rabda sa nu-l intrebe:
“Ce ai facut tu azi, de esti asa de fericit? Cine ti-a adus aceasta fericire?”
Copilul ii raspunse: “Am luat masa cu Dumnezeu!”. Si, inainte ca mama lui sa apuce sa-i raspunda, a mai adaugat: “Stii ceva? Are cel mai frumos zambet dintre toate pe care le-am vazut vreodata!”

Intre timp, batranul a ajuns si el acasa si fiul sau, observand privirea pasnica a tatalui, nu a ezitat sa-l intrebe:
“Tata, ce ai facut azi de esti asa fericit? Cine ti-a adus aceasta fericire?”
El i-a raspuns fiului sau: “Am mancat in parc dulciuri, cu Dumnezeu!”. Si inainte ca fiul sau sa apuce sa ii raspunda, el a adaugat: “Stii ceva? Este mult mai tanar decat am crezut!”.

Iubire si dragoste

din manuscrisele pierdute ale fraternitatii eseniene

Iubirea este mai puternica
Decat curentii apelor de adancime.
Iubirea este mai puternica ca moartea.

Sa ne iubim unul pe altul
Pentru ca iubirea provine de la Tatal Ceresc
Si oricine iubeste este nascut
De Tatal Ceresc si Maica Pamanteasca
Si cunoaste ingerii.
Sa va iubiti unul pe altul
Asa cum va iubeste Tatal Ceresc,
Pentru ca Tatal Ceresc este Iubire
Si cine salasluieste in iubire
Salasluieste in Tatal Ceresc
Si Tatal Ceresc este in el.
Acela care iubeste este asemanator soarelui
Cand straluceste cel mai puternic.
Fratilor, sa fim toti intr-un cuget
Si sa avem iubire nesfarsita si compasiune unul pentru altul.
Sa uiti razbunarea si ranchiuna
Fata de fiii poporului tau
Si sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti.
Daca un om spune:
Iubesc pe Tatal Ceresc, dar urasc pe fratele meu,
El minte.
Pentru ca daca el nu iubeste pe fratele sau pe care il vede,
Cum ar putea el sa iubeasca pe Tatal Ceresc
Pe Care nu-L vede?
Acela care iubeste pe Tatal Ceresc,
Iubeste, de asemenea, pe fratele sau.
Sa iubiti, de asemenea, pe straini.
Pentru ca si voi ati fost straini in Egipt.
Se spune de catre lume
Ca este mai buna o masa de ierburi oferita cu iubire
Decat o masa imbelsugata cu carne oferita cu indiferenta.
Cuvintele de iubires sunt ca mierea,
Dulci sufletului si sanatoase oaselor.
Cuvintele sunt in gura omului ca apele de adancime
Si izvorul iubirii este ca o fantana arteziana.
Legea Sfanta iti cere
Sa actionezi cu dreptate, si sa iubesti cu compasiune,
Si sa mergi umil impreuna cu ingerii.
Astfel, noi vom sti ca Ingerul Iubirii
Salasluieste in noi
Cand iubim pe Tatal Ceresc
Si-I respectam Legea.
O, Iubire Gratioasa!
O, Creator al Iubirii!
Reveleaza-ne cele mai minunate cuvinte
Prin constiinta Ta Divina care traieste in noi!
Spune Copiilor Luminii
Care cultiva pamantul in Gradina Fraternitatii:
Sa respecte pe toata lumea.
Iubeste intreaga Fraternitate.
Supune-te Legii.

Legea iubirii – legea vietii

fragment din cartea Arta de a trai de Cristian Turcanu

Iubirea este legea vietii. Iubirea este chiar viata. Ceea ce mentine unitatea creatiei este legea iubirii. “Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti” este porunca Vechiului si Noului Testament. Si aceasta porunca este o consecinta a legii unicitatii. Nu exista nimic in intreaga lume care sa fie diferit de tine – si atunci de ce sa nu-l iubesti?

Odata, la un intelept vine un tanar sceptic care il pune la incercare dandu-i sa bea o cana cu var in loc de lapte. Inteleptul o bea fara sa spuna nimic, iat tanarul incepe sa rada spunand: “Ce intelept este acela care nu poate deosebit laptele de var nici dupa ce l-a gustat?“; inteleptul nu a spus nimic, dar dupa foarte putin timp, tanarul incepe sa se vaite de o puternica durere de stomac. Inteleptul ii spune: “Ar fi trebuit sa stii ca intre tine si mine nu este nici o deosebire“. Poporul nostru a sintetizat aceasta unitate a tuturor fiintelor, unitate care poate fi perceputa prin forta iubirii, in urmatoarele cuvinte: “Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face“.

Pe de alta parte, iubirea reprezinta cea mai eficienta modalitate de a ajunge la cunoasterea legii unicitatii. Iubind tot ce te inconjoara, incepi sa intrevezi esenta tuturor lucrurilor, esenta care este de aceeasi natura ca si Dumnezeu.

Nu exista virtute mai inalta decat iubirea. Nu exista cunoastere mai profunda decat iubirea si nici religie mai inalta decat iubirea pentru ca ea este Adevarul, este insusi Dumnezeu. In orice particica a Creatiei Sale, poti intelege profund Iubirea Sa. In interiorul unui atom poti sa descoperi legea iubirii, in structurarea unei galaxii poti sa descoperi aceeasi lege a iubirii. Nimic nu exista in acest Univers care sa nu fie patruns de iubire.

Nu-i doar o metafora atunci cand spun ca legea atractiei universale este doar un aspect al legii iubirii.

Swami Shivananda spunea urmatoarele cuvinte: “Ura este cea care desparte om de om, natiune de natiune, tara de alta tara. Mandria si egoismul sunt cele care dezbine un om de altul“.

Ura, mandria si egoismul sunt creatii mentale. Toate acestea sunt produsele necunoasterii, ale ignorantei. Ele nu pot rezista in fata iubirii pure. Ura aduce cu ea tot ura. Iubirea aduce in schimb iubire. Frica da nastere fricii. Aceasta este o lege cosmica imuabila (este legea rezonantei). Este o tendinta naturala a iubirii, a puterii lui Dumnezeu sa guverneze pe acest Pamant, cucerind toate fortele urii si ale necuratului.

A fi in afara iubirii inseamna, practic, a fi in afara vietii. Cine a incetat sa mai iubeasca, acela a si murit deja.

La fel cum o familie nu este unita decat prin forta iubirii, la fel intreaga creatie este unita prin aceeasi forta a iubirii.

Sursa:   www.dindragoste.ro

Despre dragoste, de Octavian Paller

Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire…

Iubirea nu e doar un zambet, nu e doar o floare, iubirea e un suflet ranit si apoi vindecat de altul…

Iubirea trebuie invatata, incercata si experimentata… prima atingere nu reprezinta niciodata expresia ei desavarsita…

O iubire pe care esti nevoit s-o pazesti nu reprezinta nimic. Dar tocmai asta n-au sa inteleaga niciodata oamenii cu adevarat gelosi.

Gelozia ia nastere odata cu dragostea, dar nu moare odata cu ea…

Cine iubeste si este iubit nu va mai fi niciodata acelasi om ca inainte…

Nu uita: langa cel mai inalt punct al fericirii, se afla cea mai adanca prapastie a durerii…

Pentru dragostea care se mai gaseste in lumea aceasta si pentru toti cei care stiu sa o aprecieze, pentru toti indragostitii… LA MULTI ANI!

Fericirea nu inseamna sa ai ceea ce doresti, ci sa doresti ceea ce ai.

Nu rupe firul unei prietenii, caci chiar daca il legi din nou, nodul ramane…

Sa nu crezi ca poti stabili cursul iubirii, caci ea, daca te considera vrednic, iti va indrepta ea cursul!…

Dragostea nu este numai flori, zambete, iubire, ci inseamna si lacrimi, dorinta, pasiune si de aceea putini au privilegiul de a-i descoperi puterea.

Cine are capacitatea de a se indragosti, poate avea mereu incredere in iubire si in valoarea omului de care s-a indragostit!

Dragostea e la fel ca o boala pe care daca nu o tratezi se agraveaza… si ca orice floare pe care daca nu o uzi se ofileste…

Nu iubesti o femeie pentru ca este frumoasa, ci este frumoasa pentru ca o iubesti tu!

Iubirea e tot ce dorim, iar in final e tot ce-am avut.

Daca exista un sens al vietii… atunci EA este sensul, daca nu… EA ar trebui sa fie…

Fara dragoste suntem orfani de toate, fara pasiune suntem ca o moara de vant spanzurata in vid!

In iubire se simte mai mult decat e nevoie, se sufera mai mult decat se cugeta, se viseaza mai mult decat se traieste…

Fericirea noastra rezida in ceea ce-l determina pe om sa-si dea seama ca este om si sa ramana asa.

Numai o mare nenorocire ne poate arata cat de marunte sunt nemultumirile

“insuportabile”

Parfumul reprezinta sentimentele florilor. Adevarata prietenie este asemenea unui trandafir: nu-i realizezi frumusetea pana cand nu se ofileste…

Atinge steaua de neatins si nu-i uita pe cei ce au crezut in tine.

Iubirea e un sarut furat, un zambet inocent, o imbratisare patimasa… si un suflet smuls din piept…

O dragoste generoasa isi are intotdeauna testamentul pregatit din timp.

Iubirea impartasita de oameni este forta cea mai mare care exista in lume si izvorul cel mai important pentru poezie…

Despartirile au ceva din melancolia asfintitului, o blanda stralucire care ascunde in ea avertismentul intunericului…

Prietenia este asemenea unei iubiri fara aripi…

Daca nu ai iubi, cum ai putea pretui orbitoarea lumina a soarelui si mangaietoarea lumina a lunii?

Masurarea vietii omului nu este in functie de timp, ci de buna ei folosire. Doar o viata traita pentru altii este o viata care merita traita.

Dreptatea poate sa ne avertizeze asupra ceea ce este bine sa evitam; insa doar inima ne spune ceea ce este mai potrivit sa facem…

Nu exista indatorire pe care s-o subestimam mai mult, decat aceea de a fi fericiti…

Iubirea de tara, iubirea de parinti, de prieteni si de tot ceea ce ne inconjoara este pretutindeni si ne copleseste in fiecare minut pe care-l traim.

Am o banala intrebare pentru voi…: “Dragostea s-a nascut prin femeie sau Femeia s-a nascut din Dragoste…?”

Invatati sa lasati pe chipul vostru sa infloreasca un zambet. Este darul pe care-l oferiti aproapelui, este darul pe care-l oferiti intregului Univers!

Fiecare are propria sa filozofie a iubirii…, unii si-au faurit-o din lemn, altii din piatra…

Dragostea este intelepciunea nebunului si nebunia inteleptului

Dragostea consta in dorinta de a da ceea ce este al tau altuia si de a simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta…

“Cand dragostea vorbeste, vocile tuturor zeilor par a fi adormite in armonia raiului.” – William Shakespeare

Nu putem merge departe in prietenie, daca nu suntem dispusi sa ne iertam unii altora micile defecte…

Nu incerca sa gasesti iubirea absoluta, pentru ca nu exista. Totul este relativ pe lumea asta, pana si iubirea…

O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara.

pierduta lucire din raza de luna, frumoasa mea umbra, ce umbra nebuna, frumoasa lumina, scapata din stele, cazuta-i din noapte in visele mele…

Adevarul care ii face pe oameni liberi este in cea mai mare parte adevarul pe care oamenii n-ar vrea sa-l auda.

Cand iubirea, acel puf de papadie, ce vine mereu si pleaca cu primul fir de vant, va trece si pe la poarta ta, atunci vei sti ca m-ai intalnit…

Sa visezi un inger?…

dar am deja un vis…

si am si un inger…

iar ingerul e visul meu…

Cand iubesti esti cel mai fericit om din lume; cel mai trist lucru este sa suferi din iubire…

Fara IUBIRE nu exista viata! IUBITI-VA! Si alungati bezna aceasta ce ne sugruma in fiecare clipa!

Dragostea sau Iubirea este un giuvaer de mare pret, dat in dar fiecarei fiinte umane. Daca l-ai pierdut, viata ta nu mai are nici un sens…

Dorul e focul in care ard sperantele, dorintele, durerile, iar cenusa ce ramane reprezinta amintirile…

In iubire, chiar si tacerea e plina de lumina, avand un anume farmec.

Iubirea sincera si profunda nu are nevoie de vorbe multe.

Nu dispretui lucrurile mici; o lumanare poate face oricand ceea ce nu poate face niciodata soarele: sa lumineze . noaptea!

Loviturile vietii nu sunt numai distructive, ci si constructive; ca loviturile ciocanului in dalta unui sculptor priceput…

Iubirea nu constientizeaza, nu ascunde si nici macar nu ignora defectele, ci pur si simplu le arde.

Oamenii ne dau uneori vise dar viata le spulbera

Iubesti pe cineva atunci cand ai ajuns sa vrei sa-i dai ceea ce ai mai bun si hotarasti sa i te dai pe tine insuti…

Unii oameni vin si pleaca repede din viata noastra, altii stau o vreme, punandu-si amprenta pe inima noastra. Dupa plecarea lor,nu vom mai fi niciodata aceiasi.

Dragostea e speranta si fara speranta lumea nu ar exista…

Sa ai curaj sa risti pentru adevarul din inima ta, dar sa nu te minti cand il asculti.

Viata este frumoasa si e pacat sa trecem prin ea, fara sa iubim, macar o singura data, cu adevarat…

Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire. Iubirea este singura pasiune care se plateste cu o moneda fabricata de ea insasi… “jertfa”.

Sigur ca exista si dragoste la prima vedere, dar este intotdeauna bine sa mai aruncam si o a doua privire.

Dragostea este un joc ciudat: sau amandoi castiga sau amandoi pierd…

Iubirea este singurul lucru care poate fi impartit la infinit fara sa se micsoreze…

Femeia… este cea careia ii datoram fericirea, tristetea, bucuria, viata… Sa fiti iubite, stimate doamne si domnisoare!

De ce plange femeia?

De ce plingi?
- Pentru ca sint femeie ! – raspunde mamica.
- Nu inteleg … zice micutul.
Mamica il imbratiseaza si spune :
- Si n-ai sa intelegi niciodata …..
Mai tirziu, copilul isi intreaba tatal :
- De ce plinge mamica ?
- Nu stiu nici eu ! Toate femeile pling fara motiv ! – a fost tot ce
i-a putut spune taticul.
Devenit adult, il intreaba pe Dumnezeu :
- Doamne, de ce pling femeile asa de usor ?
- Cind am facut femeia, ea trebuia sa fie o fiinta deosebita.
I-am facut  umerii destul de puternici ca sa poarte pe ei toata greutatea acestei  lumi  si destul de moi ca sa fie confortabili.
I-am dat forta de a da viata  si  cea de a accepta respingerea cu care o trateaza adesea proprii copii.
Forta de a avea grija de familie in pofida bolilor si oboselii.
I-am dat  sensibilitatea de a-si iubi copiii cu o dragoste neconditionata, chiar   si  atunci cind ei o ranesc cumplit.
I-am dat forta care-i permite sa continue cind toata lumea abandoneaza
I-am dat forta de a-si suporta barbatul in caderile  sale si de a-i ramine alaturi cu aceeasi tarie. Si, in fine, i-am dat  lacrimi sa plinga atunci cind simte nevoia.
Vezi, fiule, frumusetea unei femei nu sta in vesmintele pe care le poarta, nici in chipul ei,  nici in coafura. Frumusetea unei femei sta in ochii ei.  Aceasta e poarta catre inima ei – locul unde se adaposteste dragostea.
Si adesea lacrimile ei sint cele prin care poti sa-i zaresti inima.

Batea la poarta Cerului o raza…

Batea la poarta Cerului o raza
Batea sfios si-ncet, ca o straina…
Tarziu, un inger a deschis sa vaza
Si-a stat uimit – de palida lumina.

Era o biata raza scaparata
Dintr-un adanc de minte omeneasca,
Ce strabatuse Calea-nfricosata
De la pamant la granita cereasca.

Parea atat de trista si umila
Dar totusi credincioasa si curata
Ca ingerul a tresarit de mila
Si-a prins-o bland de mana tremurata.

Apoi grabit, a luat-o-n Cer cu dansul
Si-a dus-o-n sfanta ingerilor hora:
I-a podidit pe toti, vazand-o, plansul
Si-au strans-o-n brate-ndata ca pe-o sora.

Ea le-a zambit stergandu-le sudoarea
Si s-a rugat apoi de ei, fierbinte
S-o-nfatiseze Bunului Parinte
Ca sa primeasca Binecuvantarea;

Stapane, Vesnic Datator de Viata
Din ce-ntuneric, ma-naltai la Tine!
Din ce prapastii crancene de ghiata!
Din ce vartej de patimi si ruine!

Cat am luptat cu oarba ratacire!
Cu nebunia surda si pacatul!
Dar n-am putut sa seman o sclipire,
In largul noptii stapanind de-a latul!

Ca o umila, biata, lumanare,
Am ars in van, in minte ne-ndurata!
Invinsa, goala, stinsa, spulberata.
Doar in surghiun gasesc acum scapare.

Sa pot s-ajung la Cerurile-albastre
Ca dintr-o grea catuse ce ma strange,
Am strabatut prin veacuri de dezastre
Si-abia trecui oceane-ntregi de sange!

Cum sta smerita-n fata Stralucirii,
Silita ochii serbezi sa si-i plece,
Sarmana raza – far al omenirii,
Parea o umbra lanceda si rece.

Tu vii aicea singura si-nvinsa?
Grai Cel Vrednic, Nevazutul Tata.
Tu fugi, de teama sa nu fii atinsa?
Dar cand s-a stins Lumina-adevarata?

De te-am trimis in lumile-nvrajbite,
Nu te-am chemat cu pumnii stransi si goi,
Ca pe-un manunchi de Raze impletite,
Eu te-asteptam s-aduci pe toti la Noi!

Dintr-un biet sambur-nabusit in fasa,
Din stralucirea unei minti senine,
Sa fi crescut o mare uriasa,
Sa porti pamantu-ntreg pana la Mine!

Plangand stinghera si tremuratoare,
C-ai fost infranta, vii sa-mi dai de stire?
Nu te primesc saraca si datoare!
Cui ai lasat bogata Mostenire?

Mergand spre raza, jos ingenunchiata
I-a sarutat obrajii amandoi.
Copila mea, fii binecuvantata!
I-ati deci puteri si-ntoarcete-napoi!

Si chiar de-ar fi ca sterpul bulz de tina,
Sa-l paraseasca Ostile Ceresti,
Tu sa ramai! Caci tu esti doar Lumina
Si nu traiesti, decat cand stralucesti!

Vasile Voiculescu

Poveste despre zodii

Intr-o buna dimineata, Dumnezeu si-a privit cei 12
copii, intrebandu-se ce le mai lipseste. Deodata,
dorinta de a-i inzestra cu vointa omeneasca I-a
luminat fata. Unul cate unul, fiii au pasit pentru a-si
primi darul divin.

„Tie, Berbecule, iti harazesc prima mea samanta, pe care o poti sadi cu
onoare. Pentru fiecare samanta care va rodi, inca un milion va rodi in
mana ta. Tu nu vei avea timp sa vezi crescand nici una dintre acestea,
pentru ca tot ce insamantezi va rodi cu prisosinta. Tu vei fi primul
care va sadi in mintea umana Ideea Mea. Dar nu este datoria ta sa
hranesti Ideea. Viata ta este actiune si sigurul tau scop este sa-l
faci constient pe om de Creatia Mea. Celui care isi indeplineste
menirea ii daruiesc virtutea respectului de sine!
Tacut, Berbecul a pasit spre locul sau.

„Pe tine, Taurule, te inzestrez cu puterea de a
preface samanta in substanta. Munca ta este mareata si are nevoie de
rabdare. Tu trebuie sa implinesti tot ce a fost inceput, altfel
semintele se vor risipi in vant. Nu te vei indoi niciodata de
puterea ta, nu-ti vei schimba gandul la mijlocul drumului si nu vei
depinde de altii pentru a-ti desavarsi opera. Iti ofer taria:
foloseste-o intelept!
Si Taurul reveni supus la locul sau.

„Tie, Geamanule, iti sunt sortite intrebarile fara
raspuns, ca sa poti arata tuturor ceea ce vede si
simte omul in jurul sau. Tu nu vei sti niciodata de ce
acesta vorbeste sau asculta, dar, in cautarea
intelesurilor adanci ale lumii, vei afla darul Meu:
cunoasterea!
Iar Geamanul, ingandurat, pleca.

„Pe tine, Racule, te investesc cu datoria de a-ti
invata semenii ce este emotia. Tu vei starni rasul sau
lacrimile; astfel, tot ceea ce ei vor vedea si vor
gandi le va trezi multumire si bucurie sufleteasca.
Pentru aceasta primeste in dar familia pe care tu o
poti inmulti!
Si Racul se retrase timid.

„Tu, Leule, ai menirea sa arati intregii lumi Creatia
Mea plina de stralucire. Dar sa te ingrijesti de
mandria ta si intotdeauna sa iti dai seama ca este
opera Mea, iar Creatorul este unic. Daca vei uita
aceasta, oamenii te vor dispretui. Tu vei indeplini
totul cu ardoare si orice vei face va fi spre binele
tuturor. Pentru aceasta, ai nevoie de nobletea cu care te inzestrez!
Leul pasi maiestuos spre locul sau.

„Tie, Fecioara, iti este dat sa cercetezi tot ceea ce
omul a faurit in lumea pe care I-am daruit-o. Tu vei
scruta patrunzatoare drumurile sale si-l vei preveni
cand greseste. Astfel, creatia poate atinge
desavarsirea prin tine. Pentru aceast,a vei primi
puritatea gandirii!
Fecioara pleca privind atent in  jurul sau.

„Tu, Balanta, ai misiunea de a-l ajuta pe om sa fie
constient de indatoririle sale fata de ceilalti. Asa,
el poate invata sa traiasca sentimentul fraternitatii
si va capata deprinderea de a descoperi fata ascunsa a actiunilor
sale. Te voi trimite oriunde este dezbinare, iar pentru stradania ta infinita de a readuce semenilor ordinea si calmul, iti voi darui dragoste!
Si Balanta se retrase umila spre locul sau.

„Tu, Scorpionule, ai o insarcinare foarte dificila.
Vei avea iscusinta sa patrunzi in mintile oamenilor, dar nu iti va fi
permis sa vorbesti despre ceea ce inveti. De multe ori vei fi cuprins
de amaraciune din cauza celor pe care le descoperi. Aceasta te va
apropia insa de Mine si nu vei uita niciodata ca acolo unde nu sunt Eu
va fi doar pervertirea Ideii Mele… Tu vei vedea atat de multi oameni
traind asemeni animalelor si vei lupta atat de mult cu instinctele
lor, incat uneori vei pasi alaturi de cale… Totusi, mai devreme sau
mai tarziu, te vei reintoarce la Mine si de aceea primeste supremul dar
al hotararii!
Scorpionul pasi ferm spre locul sau.

„Sagetatorule, tu ai misiunea de a-i face pe oameni sa rada, caci,
atunci cand inteleg gresit Ideea Mea, devin posaci. Umorul tau le va
reda speranta si astfel isi vor intoarce privirea spre Mine. Vei trece
prin multe incercari si vei cunoaste neastamparul. Iti harazesc darul
infinitei abundente, pe care o vei raspandi pretutindeni, iradiind
lumina!
Sagetatorul se retrase jovial la locul sau.

„De la tine, Capricornule, vreau straduinta si
sudoarea fruntii, pentru ca tu ai menirea de a-i
invata pe oameni sa munceasca. Misiunea ta nu este
usoara, caci vei purta toata truda oamenilor pe umerii tai. Insa,
pentru jugul poverilor tale, eu iti daruiesc intreaga responsabilitate
a omului!
Iar Capricornul pleca devotat spre locul sau.

„Tu, Varsatorule, esti vizionarul omenirii: privirea
ta desluseste toate posibilitatile glorioase. Vei trai
insa durerea singuratatii, pentru ca aceasta viziune
nu-ti permite sa personifici Dragostea Mea. Dar, pentru a-i intoarce pe
oameni catre noile sanse, primeste darul libertatii pentru a servi
omenirea oricand va avea nevoie de tine!
Varsatorul pasi increzator spre locul sau.

„Tu, Peste, ai cea mai grea misiune dintre toate: iti
cer sa ridici pe umerii tai toata suferinta omului.
Lacrimile tale sunt menite sa fie lacrimile Mele.
Durerea aceasta este rodul intelegerii gresite a Odei Mele, dar tu
existi ca sa-i aduci omului compasiunea. De aceea iti harazesc darul
cel mai de pret: vei fi singurul dintre cei 12 copii ai Mei care Ma va
intelege. Iar puterea cuprinderii divine este pentru tine felul in
care te vei apropia de oameni si vei raspandi credinta!
Si Pestele se retrase emotionat la locul sau.

Dumnezeu le-a spus:
„Fiecare dintre voi are o scanteie din Mine. Dar nu trebuie sa luati partea drept intregul, sa o nesocotiti ori sa o identificati cu Creatorul. Toti 12 laolalta sunteti Unul. Creatorul insa este mai mult decat aceasta.”

…………………………………..

Trasaturile definitorii ale celor 12 zodii

Berbecul a fost investit cu energia inceputului. El
are idei fulgeratoare – de multe ori geniale – si
doreste sa realizeze mai multe proiecte simultan, dar nu ii este
caracteristica finalizarea lor. Berbecul este prima zodie la care se
trezeste constiinta de sine (el simte ca exista).

Taurului i s-a conferit energia stabilitatii. A fost
inzestrat cu o mare putere de munca, incredere si
rabdare si de aceea el poate duce la bun sfarsit orice actiune.

Geamanul a primit in dar puterea ratiunii, intelegerea spontana a
lucrurilor si a fiintelor. Manifestand curiozitate in orice domeniu,
el studiaza, se informeaza si obtine cunoasterea, pe care doreste sa o
impartaseasca celorlati pentru a le aduce si lor intelegerea.

Racului i-a revenit energia sensibilitatii. El ii face
pe oameni sa constientizeze emotia trairilor si
gandurilor pe care le au. Are o mare atractie pentru viata de familie
si de grup, din dorinta de a obtine echilibru si securitate
emotionala.

Leul – semn stralucitor generat de Soare – a fost
investit cu energia fortei nobile, regale. Dotat cu
vitalitate, demnitate, vointa ferma si autoritate, el
reuseste in actiunile sale si primeste mereu
recunoasterea meritelor sale.

Fecioarei i s-a conferit energia logicii, a
discernamantului. Folosindu-si ingeniozitatea, nativul are o eficienta
practica in tot ceea ce intreprinde. Tendinta sa spre meticulozitate si exagerare a detaliului vine din dorinta ca orice lucru sa fie perfect.

Balanta este simbolul echilibrului intre minte si
inima. Primind in dar energia dragostei si a iubirii,
inzestrata deci cu un temperament afectuos si
delicatete, Balanta cauta instinctiv sa aduca armonie in mediul sau.

Scorpionul este zodia care are legaturi profunde cu
subconstientul. Nativul are acces la realitati divine,
dar si la aspectele animalice ale lumii subconstiente
si de aceea oscileaza permanent intre culmi si
abisuri. Este dotat cu abilitate mentala si putere de
a gandi corect, tocmai pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, sa
reuseasca printr-un suprem act de vointa sa se ralieze definitiv
planului divin.

Sagetatorul dovedeste o uriasa putere de transformare spirituala. El
este inzestrat cu toate calitatile care faciliteaza raporturile umane:
simpatie, elocventa si bunavointa. El orienteaza viata sa si a celor
care se afla in jurul sau catre deschiderea maxima fata de Univers.

Nativul din zodia Capricorn cucereste pozitii sociale
inalte si reuseste sa-si faca legaturi afective
durabile printr-o autodisciplina inflexibila, o vointa
legata de implinirea datoriei si un simt al
responsabilitatii iesit din comun. Suscita respectul
si stima celor din jur, fiind un model in munca sa
organizata dupa principii precise.

Varsatorul este adeptul inventiilor, originalitatii si
reprezinta, deci, viitorul. Din dorinta de progres, el
cauta sa amelioreze nivelul de viata material si
spiritual al altora si actioneaza cu independenta si
libertate de spirit, neconformandu-se nici unei metode stabilite de
colaboratori sau superiori ierarhici. Aceasta ii creeaza uneori
deziluzii amare si ajunge sa considere ca viata este prea plina de
nedreptati pentru a merita efortul sa reactioneze.

Nativul din zodia Pesti traieste sub semnul infinitului, al credintei
si al misticii. Orientat prin excelenta catre alinarea suferintelor aproapelui sau, el manifesta dragostea si sacrificiul de sine.

Sursa:http://groups.yahoo.com/group/editura_foryou